Nici nu mai stiu de cat timp ma gandeam sa incep acest blog, dar am tot amanat din motive rusinos de mentionat.:)
De ce e blogul asta? O fac mai mult pentru mine-sa-mi observ evolutia ca individ(ca sunt sigura ca intr-o zi o sa mor de ras de chestiile scrise aici) si pentru ca mai am cateva amintiri, detaliile carora se vor sterge in timp si nu as vrea sa-si piarda esenta.
Si mai mult, la indemnul unei persoane cunoscute de doar 2-3 ore, care mi-a spus “nu te-ai gandit sa scrii o carte?”, am zis…why not? Asa ca merci, Alin. O remarca absurda spusa la o sarbatoare declarata nula pentru mine-Craciunul de pe 7 ianuarie (asa parca), a fost ultimul imbold si iata-ma in e-format.
Daca se intreaba cineva(evident daca cineva o sa mai vada cele scrise aici in afara de mine:), de ce e motto-ul meu “a propos” ,e pentru ca e o expresie ce ma reprezinta. Am , cred eu, mereu o opinie si din foarte raul obicei de a intrerupe persoanele in timpul dialogurilor cu agasantul “a propos” (da, da, stiu…;)